Oricine a ajuns în Țara Hațegului și a întrebat despre atracțiile turistice din zonă, a aflat cu siguranță de misterioasa biserică de piatră din Densuș. Aflat la 12 kilometri de Ulpia Traiana Sarmizegetusa lăcașul de cult este cea mai veche biserică din România în care se mai țin încă slujbe.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”137″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
Având drept patron spiritual pe Sfântul Ierarh Nicolae, vremurile când a fost construită biserica nu se știu cu exactitate, unele izvoare menționând secolul XIII, în timp ce altele amintesc de veacul al XI-lea. În momentul în care intri în biserică, primul lucru care te frapează este faptul că ochii sfinților din interior nu mai există. Probabil turcii sau alți necredincioși au încercat, în acest fel să distrugă şi credinţa locuitorilor din zonă.
Din exterior, biserica din Densuș te surprinde cu o formă oarecum neobișnuită, neavând arhitectura clasică a lăcașurilor de cult ortodoxe. Motivul ar fi că aceasta a fost construită pe ruinele unui templu păgân, de pe vremea dacilor sau poate a romanilor, care l-au închinat zeului Marte. Alte voci susțin însă că aici a fost monumentul funerar al primului guvernator al Daciei, Longinus Maximus, mai ales că există o placă funerară la baza unei coloane din interiorul bisericii, pe care este încrustat acest nume! Ceea ce este aproape sigur este faptul că biserica din Densuș a fost ridicată pe ruinele unei construcții din secolulul al IV-lea și că s-a folosit materie primă de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Biserica din Densuș nu a trecut neobservată, iar istoricul Nicolae Iorga era de părere că aceasta este „fără pereche în toată românimea”, iar dacă-i întrebi pe localnici, aceștia îți vor spune că ei cred că ar fi fost ridicată „de uriaşi sau de goţi”.
După cum ziceam, zidurile bisericii din Densuș au fost construite din pietre de râu, cărămizi și stâlpi de susținere provenind de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fiind folosite și pietre funerare, blocuri de marmură, capiteluri și tuburi de canalizare aduse din capitala Daciei romane. Așa se face că și altarul bisericii din Densuș, orientat către sud și nu către est așa cum e regula în bisericile ortodoxe, este dintr-o piatră funerară de pe care au fost șterse inscripțiile romane. Ceea ce te mai surprinde aici sunt detaliile arhitectonice care nu sunt nicidecum similare cu ale unui lăcaș de cult ortodox. Aici remarcăm leii de piatră de pe acoperiș, blocurile de marmură cu inscripții romane, pietrele funerare și statuile înglobate în biserică.
După ce ai vizitat biserica în interior și ai privind cu surprindere exteriorul neobișnuit, te poți reculege în cimitirul care o înconjoară. Pe lângă monumentele funerare mai noi, găsești răzlețe cu cruci mai vechi, de la începutul anilor 1800, și pe care, cu puțină atenție mai poți citi numele celor care își dorm somnul de veci acolo. Liniștea care te înconjoară îți dă o impresie de ireal și ai impresia că lăcașul de cult încearcă să-ți vorbească. Aproape că ai senzația că tu ești alesul care ar putea să-i deslușească misterul care o înconjoară. Atunci când credeai că ești mai aproape de adevăr, observi un nou detaliu care îți dă peste cap teoriile. Merită să vizitați bisericuța din Densuș, te va suprinde, te va cuceri, te va intriga. Vei observa că deși atunci când închizi ochii o vezi întocmai, atunci când încerci să o descrii, cuvintele sunt prea sărace și dai din umeri neputincios, rostind doar: e deosebită!
