Aeroportul Internațional Henri Coandă este cel mai mare, cel mai modern și cel mai tranzitat aeroport din România. Coform statisticilor, 2010, de pe Aeroportul Otopeni au zburat aproape cinci milioane de pasageri.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”58″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]Cunoscut înainte drept Aeroportul Otopeni, în septembrie 2004, la împlinirea a 35 de ani de activitate aeronautică civilă, aeroportul a primit numele ilustrului pionier al aviației românești și mondiale, Henri Coandă.
Aeroportul Otopeni începe să prindă viaţă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între 1940 și 1944, pe actualul teren al aeroportului a existat o bază militară folosită de către Germania nazistă. Apoi, între 1944 și 1965, infrastructura existentă, o pistă de 1.200 de metri și clădirile anexe, a fost utilizată de către aviația militară română.
În anii 1960, sporirea traficului aerian a făcut necesară construirea unui alt aeroport, astfel încât s-a decis transformarea bazei aeriene militare din Otopeni în aeroport, mai ales că până în 1965 Aeroportul Băneasa (astăzi Aurel Vlaicu) era singurul care opera zboruri comerciale.
Lucrările la Aeroportul Otopeni au presupus modernizarea pistei existente, astfel încât să permită aterizarea aeronavelor de mare capacitate. Noua pistă avea o lungime de 3.500 de metri, întrecând în lungime chiar şi pista Aeroportului Orly din Paris. În cadrul programului de modernizări s-a construit şi un nou terminal de pasageri, pentru zboruri interne și externe. În 1969, vizita preşedintelui SUA, Richard Nixon a prilejuit inaugurarea unui foaier pentru celebrități. Salonului Oficial al Aeroportului a fost inaugurat pe 2 august.
În 1970 a fost construită aerogara pentru pasageri, cu o capacitate de 1, 2 milioane de călători pe an, iar 16 ani mai târziu a fost inaugurată a doua pistă, ce avea o lungime de 3.500 de metri. De asemenea, a fost implementat şi un nou sistem de balizaj. Aeroportul avea la acea vreme o capacitate de prelucrare de 35 de aeronave pe oră.
Aerportul intră în anul 1991 într-un vast program de investiții, numit „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional București-Otopeni‟. În 1993, acesta devine membru al ACI (Airport Council International), iar în 1997, Aeroportul Otopeni îşi inaugurează terminalul „Plecări Internaționale‟, cu o capacitate de 1.200 de pasageri pe oră la orele de vârf. Sala de îmbarcare a fost şi ea prevăzută cu cinci avio-punţi, pentru ca accesul pasagerilor să se facă direct la aeronavă.
Terminalul „Sosiri Internaționale‟ s-a dat în folosinţă în anul 2000, vechea aerogară trecând printr-o serie de lucrări de reamenajare și reorganizare. În anul următor a fost inaugurată parcarea publică aferentă terminalului Sosiri, cu trei niveluri şi o capacitate de 900 de locuri, iar în 2003 a fost dat în folosinţă Terminalul Curse Interne, cu o capacitate de 200 de pasageri pe oră la orele de vârf, pentru fiecare dintre cele două fluxuri (Plecări și Sosiri).
Programului strategic de dezvoltare a Aeroportului Henri Coandă prevede construirea Terminalului 2 de pasageri, alcătuit din patru module, fiecare având o capacitate de cinci milioane de pasageri pe an. Lucrările ar trebui să se finalizaze în 2022.
De de la bază militară a lui Hitler, mai apoi pentru aviaţia militară română, Aeroportul Otopeni a parcurs un lung drum pentru a ajunge la statutul de cel mai modern şi tranzitat aeroport al României. După o serie de moderinzări şi extinderi, aeroportul este astăzi principalul nod aerian de plecări şi sosiri din România.