Retrasa, in varf de munte, printre crestele colorate – cam astfel am regasit eu Baile Olanesti, o statiune mult prea cuminte, mult prea linistita, putin ascunsa de freamatul turistilor zgomotosi.
De jur imprejur stau asezate paduri de conifere, dealuri inalte, peisaje de vis. Si cum un turist nu poate fi altfel decat un bun explorator, ne-am aventurat pana departe, in padure, spre Piatra Scrisa, un obiectiv turistic de-al locului, destul de cunoscut, ce pare a sta de straja peste ani si ani. Nu stiam ce este, auzisem ca trebuie sa parcurgem un traseu serpuit prin padure pentru a ajunge tocmai sus in varf, acolo unde urma sa descoperim o piatra imensa de pe care sa putem admira peisajul pe care natura ni-l poate oferi, o explozie de culori tomnatice, varfuri de munte frumos impadurite si jos o statiune cu numeroase variante de relaxare, numai buna de odihna si de recuperare.
Stradutele ocolitoare ale orasului, scurte, cu case frumos amenajate ne descriau un traseu spre padure, pe care urma sa il parcurgem. Foarte aproape de locul verde, din inima naturii statea o biserica mica, reconsolidata, de un maro inchis, din lemn toata, asemenea bisericilor maramuresene, ce data in aceste locuri de sute de ani, dar pe care localnicii au stiut sa o ingrijeasca atat de bine incat am ramas surprinsi. Era un loc frumos, linistit, ca de altfel toate locurile de-aici, un spatiu cu o bogata incarcatura spirituala care parca ne ura bun venit intr-o lume situata departe de grijile cotidiene.
Dupa minute de descoperire, am pornit la drum spre traseul ce ne astepta, spre padure. Din strada asfaltata am patruns direct intr-un spatiu verde si inalt, intr-o zona frumoasa, cu copaci inalti, intr-un loc atat de retras incat parca paseai intr-o lume total diferita. Inca de la primul pas prin padure am simtit ca parca as fi patruns intr-un alt univers, tacut, dar foarte frumos. De jur imprejur erau peisaje de vis, drumuri serpuite, din cand in cand mai vedeai cate un paraias, un izvor ce isi facea loc printre crengile uscate, dar care cu putere pornea spre vale. Traseul bine marcat ne-a ajutat sa urcam creasta cu creasta, nefiind foarte greu, ca pentru incepatori si a avut o durata de circa 30 de minute. Poposeam pe alocuri pentru a mai admira tot ceea ce natura a lasat in aceste locuri, fiind prietenosa cu zona si foarte darnica, astfel ca localnicii nu au decat sa se bucure ca vietuiesc aici. Dupa o creasta mai abrupta am zarit Piatra Scrisa, obiectivul pentru care ne aflam in aceste locuri. Era imensa si era scrisa, probabil fiecare dintre cei ajunsi pana sus au dorit sa isi lase amprenta pe acest loc, roca moale permitand scrierea. Ne-am asezat, am tras o gura de aer proaspat, de sus din munte, am admirat peisajul, mirific, de-a dreptul. De jur imprejur eram inconjurati numai de padure, de multa culoare, de mult verde, ne aflam intr-un loc retras, dar atat de frumos incat ne bucuram ca suntem aici.
Mai sus, la vrei 50 m se vedea o alta Piatra Scrisa, asa ca nu am ratat nici acest obiectiv. Privelistea era si mai frumoasa, natura te coplesea de-a dreptul cu frumusetea sa.
Drumul de intoarcere a fost un motiv de regasire in natura, tot ceea ce vedeam de jur imprejurul nostru fiind un semn ca natura ne iubeste, mai ales ca ne aflam in aceste locuri, la Baile Olanesti.
