Cu siguranță că măcar o dată ați auzit vorbindu-se despre Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele, exact pe acolo pe unde trece paralela de 45 de grade. Acesta este singurul pod natural pe care poate circula o mașină fiind și cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”140″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
Podul lui Dumnezeu se găsește aproape de Baia de Aramă, la granița dintre Mehedinți și Gorj, iar numele lui pornește de la o legendă în care ni se povestește că Dumnezeu a fost chemat să alunge pe diavolul care se adăpostea într-o de sub pod. Pentru a scăpa de Necuratul, Dumnezeu a dărâmat intrarea peșterii (Peștera Ponoarele – n.r.), cu gândul să-l închidă acolo pe cel rău. După cum bănuiți, Necuratul a scăpat, dar în loc a rămas podul, de unde și numele.
O a doua legendă spune ca podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodim să treacă prin Tismana după ce oamenii răi l-au alungat din comună, acuzându-l de furt. Se spune că în jurul anului 1370, cunoscutul călugăr căuta o anumită locație, pe care o văzuse în vis și deasupra careia trebuia să construiască o mănăstire. Din Ponoarele a plecat la Tismana, unde a ridicat mănăstirea cea cunoscută și în zilele noastre. Totuși, înainte de a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele, să fie fără pești și să o înghită pământul. Blestemul călugărului s-a îndeplinit, pentru că pe cursul acesteia s-au construit 8 mori, dar în ea nu trăiește nici un pește.
În fine, o altă legendă spune că podul a fost construit de însuși Hercule, dar parcă ne plac un pic mai mult primele două.
Puntea Podului lui Dumnezeu este alcătuită dintr-o lespede mare de calcar prăbușită peste două puncte de susținere. Plafonul are câțiva metri grosime, fapt care îl făcea ușor de trecut și de mașini, iar lungimea podului ajunge la 30 de metri.
Dacă vreți să ajungeți aici, vă spunem că întreaga zonă este una de o frumusețe deosebită. Este o zonă carstică, unde stâncile și grotele se găsesc din plin, ceea ce dă un aer de mister al locului. În plus, primăvara, liliacul se găsește din abundență aici. De altfel, liliacul are chiar și o sărbătoare dedicată, care se desfășoară de obicei în luna martie.
Chiar lângă pod se află lacurile carstice Zătonul Mare și Zătonul Mic. De asemenea, între pod și Zătonul Mare puteți observa o zonă cu lapiezuri, adică niște creste calcaroase erodate de apă.
În afara Podului lui Dumnezeu, în zonă mai pot fi vizitate Bisericuţa de sub Stei, Peştera Bulba, Podul lui Dumnezeu, Zătonul Mare şi Zătonul Mic, Peştera Ponoarele, Câmpurile de lapiezuri, Cheile Băluţei și Pădurea de liliac.
Cel mai bine ar fi să profitați de faptul că în țara noastră se găsește acest pod unic în lume și să mergeți să-l vizitați. Frumusețea sălbatică a locurilor de aici vă va face să doriți să reveniți, iar grotele din zonă vă vor stimula imaginația, pentru a găsi o niscaiva comoară ascunsă prin zonă.
