Situată în satul Slătioara, judeţul Suceava, la 36 de kilometri de Gura Humorului, rezervaţia „Codrii seculari Slătioara” ascunde cei mai înalţi şi grosi brazi şi molizi din România, arbori seculari, a căror vârstă exactă nu se poate afla decât atunci când se prăbuşesc de bătrâneţe. Rezervaţia se întinde pe versantul estic al masivului Rarău, pe 3 culmi mari paralele: Bâtca Neagră, Bâtca cu Plai, Bâtca Lesei, desprinse din Muntele Todirescu, la o altitudine între 790m şi 1.353m. Arealul are o suprafaţă de 1064 de hectare.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”146″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
În perioda interbelică, codrul a fost supus unor exploatări forestiere, de aici extrăgându-se aproximativ 7.200 de metri cubi de material lemnos. Au fost distruşi arbori monumentali, iar cheia „Lătoace” a fost dinamitată din ordinul şefului de la acea vreme. Codrul secular Slătioara a fost declarat rezervaţie naturală în anul 1941. De atunci, copacii mor în picioare, se descompun şi oferă hrană pentru generaţiile viitoare. În România nu mai există astfel de păduri de răşinoase, aceasta fiind a doua din Europa, după Germania.
Accesul către rezervaţie se face din șoseaua Vatra Dornei – Suceava (DN 17). În capătul estic al orașului Câmpulung Moldovenesc se desface spre comuna Stulpicani peste Pasul Prihodiște. La aproximativ zece kilometri se ajunge în Valea Slătioara, pe care se află satul cu acelaşi nume. La capătul de sus al satului se află cantonul silvic, de unde se intră în rezervație. Traseul este marcat cu cruce albastră, ce se continuă prin golul cu fânețele de pe Todirescu, până pe vârful Rarău și la Cabana Rarău. Dacă îţi anunţi din timp vizita, poţi beneficia de un ghid local, un pădurar care te va prelua de la Ocolul Silvic din comună.
Păşind pe singura potecă pentru turişti, pe marginea căreia se descompun în tihnă trunchiurile de copaci, în susurul râurilor şi al bocănitului ciocănitorilor, vei descoperi o lume magică, de o frumuseţe rară, aceasta amintind de măreţia din trecut a codrilor Moldovei. Înconjurat de molizi cu înălţimi halucinante, de 60 de metri, printre vârfurile cărora, dimineaţa, razele soarelui abia reuşesc să pătrundă şi de animale ce te urmăresc de la distanţă, ca pe o ciudăţenie a paradisului lor protejat, nu poţi decât să ai un sentiment de veşnicie, dar şi de efemeritate.
Poetul Ionel Pop spunea: „În această rezervaţie nu au ros niciodată colţii fierăstrăului şi nici bufnet de secure nu s-a auzit”. Pădurarul ne spune că “în rezervaţie omul nu are altceva de făcut decât să respire: aici nu se exploatează lemnul, nu se vânează, nu se pescuieşte şi nu se păşunează”.
Printre arborii pe care îi poți descoperi în pădurea seculară se numără: molidul, pinul silvestru, bradul, fagul, tisa, arinul, carpenul, paltinul de munte, scorușul de munte, ienupărul, agrișul, zmeurul, afinul, salcia, merișorul etc. Există peste 900 de specii de plante, cele mai importante fiind vulturica de stâncă, foaia groasă, alga roșie de apă dulce, tisa și papucul doamnei, considerate adevărate monumente botanice ale naturii. Fauna este și ea foarte diversă și extrem de interesantă. Se remarcă prezența râsului (Linx), un adevărat monument al naturii pe care turiștii norocoși au ocazia să-l zărească fugitiv printre copaci.
