Pentru cine caută peisaje aparte, pe care nicio mână de pictor n-a fost capabilă să le zugrăvească, Valea Vaserului este alegerea corectă. Aviz și amatorilor de liniște și reculegere – tot această istorică și fascinantă zonă a Maramureșului trebuie căutată.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”194″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
Valea Vaserului nu înseamnă doar legendara mocăniță și asta vom căuta să descoperim în rândurile ce urmează. Luând-o cronologic, aflăm că, inițial, regiunea era faimoasă pentru minele de sare de la Coștiui. În secolul al XVIII-lea, nobilii români au vândut fiscului austriac o suprafață însemnată din pădurile bazinului Văii Vaserului (vreo 19.000 de hectare, până la granița cu Moldova), trimișii Împăratului având nevoie de plute pentru a transporta sarea pe râul Tisa. Imediat ce s-au văzut proprietari peste această bogăție verde, austriecii au început colonizarea, multe familii de origine germană (cele mai multe, din regiunea Zips) fiind aduse în Maramureș ca să ajute la exploatarea pădurilor. Între primele măsuri luate de acești nemți regăsim și amenajarea malurilor Vaserului și ale Novățului; s-au construit stăvilare și baraje, unul dintre acestea (barajul Macârlău, ridicat spre final de secol al XIX-lea) fiind în picioare și azi (are un volum de apă de 172.000 de metri cubi).
- În 1929 s-a demarat construcția căii ferate, iar primul tronson, de 32 de kilometri, până în stația Făina, a fost gata în patru ani.
Portul maramureșan, o altă mândrie locală
O simplă plimbare pe la poalele munților îți relevă câteva peisaje atât de autentice încât ai senzația că expresia „influența omului asupra naturii” n-a ajuns prin părțile astea. Este atâta liniște în jur de ai impresia că, pe Valea Vaserului, timpul a stat în loc.
Până și oamenii cu al lor port specific îți dau această impresie. Vișeuanii se mândresc cu păstrarea obiceiurilor și a tradițiilor, dovadă că mai toate sărbătorilor îi găsesc pe localnici îmbrăcați în port popular. „O facem din respect pentru străbunii noștri și din dragoste față de copii, cărora vrem să le insuflăm aceleași valori”, susțin oamenii din zonă.
Alte atracții de pe Valea Vaserului
Așa cum spuneam în introducere, Valea Vaserului înseamnă și altceva decât o plimbare cu mocănița. Hai să vedem ce mai putem descoperi în zonă.
- Piatra Șoimului – este primul reper al călătoriei pe Valea Vaserului, o stâncă uriașă situată între Valea Glâmboaca și Cozia și acoperită cu păduri de brazi. O descriere din secolul al XIX-lea vorbește despre prezența râșilor în cavernele acestei stânci, fapt foarte probabil chiar și în zilele noastre;
- Fosta stațiune de la Șuligu – menționată documentară undeva pe la 1850. Se vorbește despre o stațiune balneară exploatată atât pentru tratament, cât și pentru îmbutelierea apei minerale din izvorul Șuligu. După 1940, stațiunea n-a mai fost băgată în seamă de autorități, rămânând o paragină;
- Stația Făina – pe care mulți localnici o consideră a fi „sufletul Văii Vaserului”. O zonă căutată de vânători, Făina l-a adăpostit inclusiv pe Regele Ferdinand I, care a venit să se relaxeze aici imediat după Unirea de la 1918;
- Tunelele de cale ferată – dintre cantonul Bardău și stația Botizu au fost săpate în stâncile Munților Maramureșului și ușurează urcarea Mocăniței între kilometrii 25 și… 26. Fiecare dintre cele trei tuneluri are o lungime de 31 de metri;
- Cimitirul de la Miraj – reprezintă dovada unor lupte crâncene ce s-au dat pe Valea Vaserului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În cimitir sunt îngropați morți și din tabăra română, și din tabăra germană.