Anul 2017 marchează aniversarea a 430 de ani de la prima atestare documentară a orașului Otopeni, pe 14 februarie 1587. Cu ocazia acestui prilej se va definitiva şi lucrarea de monografie a orașului, ce oferă o imagine de ansamblu asupra acestuia, atât din punct de vedere geografic, istoric, cât şi social, economic, religios și cultural.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”60″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]Primul document în care este meţionat oraşul Otopeni este un act de transfer de proprietate funciară. Prin hrisovul din 14 februarie 1587, Mihnea Turcitu, voievodul Țării Românești, dăruiește mănăstirii Radu Vodă jumătate din moşia sa şi jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni). Cătunul Hodobeni era aşezat în vechea vatră a Ototpeniului de astăzi, pe valea râului Pasărea, în aproprierea locului în care astăzi se află Aeroportul Otopeni. Satul era alcătuit din ţărani aserviţi, dar şi liberi şi avea aproximativ 100 de locuitori, numiţi rumâni.
Se pare că într-o jumătate de sat locuiau ţăranii aserviţi, ce îşi lucrau propriul pământ, trecut în mânile cotropitorilor slavici sau turanici, iar în cealaltă erau stabiliţi din vremuri străvechi ţăranii liberi, ce îşi păstraseră pământurile. Acest lucru este confirmat şi de descoperirile arheologice ce atestă existenţa unui sat românesc, în vechea vatră de pe malul râului Pasărea, din secolul X.
Se pare că numele de Hodobeni sau Hotopeni, aşa cum a fost întîlnit în secolul XVII, provine de la un localnic pe nume Hodopa sau Hodopa. Istoricul Constantin Giurăscu confirmă această teorie.
În secolul XVIII, din cauza unor inundaţii, a creşterii populaţiei şi a creşterii populaţiei, s-a produs fenomenul de roire. Locuitorii din Hodobeni au părăsit vatra satului şi s-au mutat în alte două locuri de pe moşia Hodobeni: pe un deal şi Otopenii de Sus şi într-o vale, la marginea pădurii. Cele două locuri se vor numi Otopenii de Sus şi Otopenii de Jos. La acea vreme, populaţia lor era de 851 de locuitori în total. În comună funcționau o școală cu 29 de elevi și două biserici, una în fiecare sat. În 1925, satul Odăile este anexat comunei Otopeni, arondată plășii Băneasa, cu 1938 de locuitori.
În 1950, comuna a fost inclusă în raionul 30 Decembrie al oraşului București, iar în 1968 satele Otopenii de Jos și Otopenii de Sus au fost comasate, formând astfel reședința comunei, arondată municipiului București, satul Otopeni. În 1981, comuna a trecut în subordinea Sectorului Agricol Ilfov, devenit în 1997 județul Ilfov. În anul 2000, comuna Otopeni a fost declarată oraș.
Oraşul Otopeni este o aşezare cu vechime, anul acesta împlinind 4 secole şi trei decenii de viaţă, prilej cu care va fi publicată o monografie a acestuia. Iniţial parte dintr-o veche moşie, Otopeni sau Hodobeni, aşa cum era numit atunci, a evoluat de la un sat de numai 100 de locuitori, la o aşezare prosperă, reşedinţă de comună în secolul XVIII. Otopeni a avut o evoluţie continuă, iar astăzi este un oraş dezvoltat, pe teritoriul căruia se află cel mai mare şi tranzitat aeroport din România.
