Maramureșul este una dintre cele mai frumoase regiuni din ţara noastră. Acesta este încărcat de tradiţii, de frumuseţi naturale, de peisaje care îţi taie răsuflarea. Este cu adevărat un plai fermecat, un colţ de rai în care îţi vei încărca bateriile şi în care te vei bucura de linişte şi de datini păstrate încă din negura timpului.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”11″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]Oraşul Borșa se află pe plaiurile Maramureşului, fiind o adevărată perlă a acestei regiuni. Oraşul este punctul ideal pe plecare în aventurile prin Maramureș. Nu trebuie ratat atunci când ajungi în această regiune, fiind presărat cu atracţii turistice diverse şi uimitoare, precum rezervații naturale cu văi, cascade, vârfuri înalte, monumente ale naturii inedite, locuri și peisaje de o frumuseţe care îţi taie răsuflarea etc.
Mai ales în timpul sărbătorilor pascale, Borşa este cu adevărat un centru al tradiţiilor, al spiritualităţii, ca, de altfel, tot Maramureşul. Oamenii de aici se pot lăuda cu faptul că tradiţiilor lor sunt neschimbate de secole, nefiind lăsate să se piardă în negura timpului. .
În Saptamâna Patimilor, credincioşii se duc la biserici ca să asculte deniile şi să îşi cureţe sufletul înainte de Învierea Domnului. Aceştia respectă cu sfinţenie postul Paştelui. Conform tradiţiei, nu este bine să se poarte haine colorate în post, culoarea roşie fiind interzisă. Oamenii trebuie să se îmbrace cu haine modeste, oarecum cernite.
În Postul Mare, dar mai ales în Săptămâna Patimilor, pe toate dealurile Borșei, copiii se îndeletnicesc cu un alt obicei, inițiat probabil în perioada în care principala ocupație a borșenilor era mineritul: împușcatul cu carbid, un joc de Paște practicat în credința că astfel ”piatra de pe mormântul lui Iisus va fi spartă”.
Locuitorii Maramureşului mai obişnuiesc să ofere de pomană pentru sufletele celor decdedaţi. În Joia Mare, aceştia împart ouă crude oamenilor săraci şi aprind un foc mare în faţa casei, tradiţia spunând că astfel se încălzesc sufletele rudelor trecute în nefiinţă.
În satele tradiţionale maramureşene, în Joia Mare se vopsesc ouăle în culoarea roşie, simbol al sângelui vărsat de Hristos. Acest obieci se practică însă şi în Vinerea Mare, în alte locuri, când se vopsesc ouăle, natural, în apă în care s-au fiert coji de ceapă roșie și galbenă, ceea ce le conferă o culoare distinctă, roșu maroniu. Pentru decorare sunt folosite frunze de pătrunjel sau mărar. Pentru ca roşul să fie şi mai frumos se poate folosi şi sfecla roşie, iar după ce sunt scoase din apă se dau cu puţin ulei sau untură pentru le da strălucire.
Traditiile de Paşti în Maramureş se leagă nu doar de vopsirea oualor, ci şi de ciocnitul acestora.
În unele zone din Maramureş se obişnuieşte ca din primul ou ciocnit să mănânce toată familia, pentru a fi mereu impreuna. Alte tradiţii spun că ouăle se ciocnesc în ziua de Paşti doar de către bărbaţi. În alte locuri, imediat după slujba din Noaptea Învierii, sătenii îşi cer iertare unii de la alţii, dupa care ciocnesc ouă. Cojile de ou vopsit sunt păstrate ca medicament pentru animale până la Rusalii, atunci când sunt îngropate în grădină (pentru a feri recoltele de dăunători).
În Vinerea Mare se ţine post negru, fiind interzis şi jocul. Din moşi strămoşi s-a păstrat un şi o strigătură referitoare la acest lucru: «Cine joaca în Postul Mare, joace-i bota pe spinare!».
În Noaptea de Înviere, creştinii merg la biserică pentru a participa la slujă, iau lumină şi o duc la cimitir, apoi se întorc cu ea acasă, pentru a avea lumină tot anul.
În Duminica Învierii, tradiţia spune că de dimineaţă trebuie să se pună apă rece într-un ibric un ou roşu şi un ban de argint. Cu această apă, oamenii se spală pe faţă, pentru a fi roşii în obraji ca oul şi pentru a avea belşug tot restul anului. De asemenea, toată lumea trebuie să poarte haine noi.
În a doua zi de Paşti, băieţii merg cu „Udatul”. Aceştia se duc la fete şi le stropesc cu apă.
Un obicei specific zonei Borșa este „datul în huțuță”, o reminiscență a unor vremuri în care nu existau atât de multe forme de divertisment și, totodată, o manifestare a curajului pentru tinerii bărbați. Cu o înălțime considerabilă, între 12 și 16 metri, huțuța este construită în Săptămâna Mare, din trunchiuri înalte de copaci, aduse din pădure de mai mulți bărbați voinici. De trunchiuri sunt legate un vârtej și un scaun, huțuța fiind de fapt un fel de leagăn sau scrânciob de dimensiuni mari, destinat adulților. Este ancorată în chingi, astfel încât să aibă stabilitate. Feciorii și fetele se huțuță (leagănă) în tandem, în poziția din picioare, ajutându-se unii pe alții pentru a se da avânt, fără a depăși înălțimea huțuței. Doar cei mai curajoși, singuri, reușesc performanța de a se roti în jurul axei huțuței, legănându-se din ce în ce mai repede și dându-se „peste cap”, în aplauzele întregii asistențe.
Maramureşul este locul în care s-au păstrat cele mai multe tradiţii, tocmai de aceea sărbătorile pascale au un farmec aparte în această zonă. Datinile sunt păstrate cu sfinţenie, din moşi strămoşi şi sunt extrem de variate. Dacă vei petrece Paştele în Borşa sau în oricare alt loc din Maramureş, vei fi cu siguranţă fermecat de multitudinea de tradiţii şi de frumuseţea lor. Maramureşul te va primi cu braţele deschise, cu inima curată, cu bucate îmbeluşgate, cu datini, iar experienţa va fi cu siguranţă una de neuitat.
foto: Centrul de Informare Turistică Borşa, maramedia.ro, adevarul.ro,