Proiectul „CONSOLIDARE, REFUNCȚIONALIZARE ȘI MANSARDARE CLĂDIRE MONUMENT ISTORIC – STRADA V. ALECSANDRI, NR. 6, IAȘI“ a fost implementat în cadrul Programului Operaţional Regional 2014 – 2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiție 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural pentru proiecte nefinalizate.
Obiectivul general al proiectului îl reprezintă valorificarea durabilă a patrimoniului cultural ca factor de impulsionare a dezvoltării locale.
Îndeplinirea acestui obiectiv general a fost condiționată de realizarea următoarelor obiective specifice:
– restaurarea, protejarea şi conservarea clădirii monument istoric din strada Vasile Alecsandri, nr. 6, Iaşi;
– punerea în valoare a obiectivului de patrimoniu restaurat Ia standarde europene;
– includerea parţială a obiectivului de patrimoniu restaurat în circuitul public;
– creşterea numărului vizitatorilor Ia obiectivul de patrimoniu restaurat cu 5.000 de persoane, pentru primul an de exploatare.
Valoarea totală a proiectului este de 16.587.377,94 lei, din care 15.085.532,58 lei reprezintă asistența financiară nerambursabilă.
Perioada de implementare a proiectului a fost de 65 de luni, respectiv între data de 30.09.2016 și data de 28.07.2021, aceasta cuprinzând și perioada de desfășurare a activităților proiectului înainte de semnarea contractului de finanțare, conform regulilor de eligibilitate a cheltuielilor.
În cadrul „Casei Muzeelor“ au fost amenajate:
– Muzeul Poezie(i) cuprinde o expoziție conceptuală dedicată ideii de poezie. Realizată într-un limbaj artistic original, mizând pe una dintre trăsăturile fundamentale ale postmodernismului, spiritul ludic, expoziția permanentă este realizată de artistul vizual Ion Barbu. Pe lângă lucrările originale expuse pe pereți, numite „picto-poeme“, muzeul cuprinde o serie de instalații artistice de mari dimensiuni, anume:
„Pașii poeților“ (în toate sălile) – o lucrare compusă din perechi de pantofi originali ai unor poeți români contemporani, dar și din încălțămintea fictivă a unor poeți clasici sau a unor personaje literare, care creează un circuit al „pașilor poetici“ pentru vizitator.
„Sticle pentru minte, inimă și literatură“ (sala din dreapta) – o lucrare creată dintr-o varietate de sticle „umplute cu poezie“, fiecare dintre acestea conținând câte un poem scris de mână și semnat de câte un poet român contemporan.
„Scrisori către bunul Dumnezeu“ (sala din centru) – lucrarea cuprinde 10 mașini de scris personalizate, fiecare dedicată câte unui poet român.
„Haute couture / Haute culture“ (sala din stânga) – lucrarea este o „prezentare de modă“ poetică, cuprinzând manechine de plastic îmbrăcate în poezie, adică în diferite costumații pe care sunt pictate versuri.
„Pietre pentru templul meu“ (sala din stânga) – ansamblul de lucrări prezintă o serie de pietre, de forme și culori diferite, fiecare fiind pictată și reprezentând un simbol și un cuvânt, iar alăturarea lor formează versuri din poezia contemporană.
Prin acestea, dar și prin celelalte lucrări sau instalații prezente în expoziția permanentă, artistul Ion Barbu a ales o formulă inedită, vie și spectaculoasă, de a atrage atenția asupra poeziei românești, într-un limbaj modern care, apelând la mijloacele specifice artelor vizuale, se constituie el însuși într-o lucrare poetică ale cărei imagini creează cuvinte și ale cărei cuvinte se transformă în imagini.
– Muzeul Literaturii Române – expoziția permanentă propune o incursiune în istoria noastră literară, organizată în 14 săli de expoziție care valorifică numeroase documente și obiecte de patrimoniu, îmbinând formule consacrate de etalare a exponatelor cu unele inedite.
Expoziția permanentă propune o incursiune în istoria noastră literară, organizată în paisprezece săli de expoziție, aflate la etajul întâi al Casei Muzeelor. Dintre acestea, unsprezece sunt dedicate prezentării cronologice a unor personalități literare marcante sau a unor momente importante din evoluția literaturii române, fiind create următoarele săli: Mihail Kogălniceanu, Revista Dacia literară, Vasile Alecsandri, Societatea „Junimea”, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Sofia Nădejde, Revista Viața românească și Hortensia Papadat-Bengescu.
Muzeul se încheie cu trei săli conceptuale, în care artiști vizuali valoroși din spațiul românesc au fost invitați să creeze instalații artistice dedicate fenomenului literar. Astfel, au fost concepute următoarele trei săli: Boema ieșeană (realizată de Ion Barbu), „Rezervația de îngeri” (realizată de Felix Aftene) și ABIS.03 (realizată de Matei Bejenaru). Fiecare dintre ele reprezintă un elogiu artistic adus literaturii, creând totodată patrimoniu pentru viitor.
Muzeul Literaturii Române a funcționat între anii 1972 și 2019 în Casa Pogor – Muzeul „Vasile Pogor” și a fost transferat și reorganizat, începând cu anul 2021, în Casa Muzeelor.
– Muzeul Copilăriei în Comunism, realizat în parteneriat cu Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iași (USLIP Iași), Muzeul Copilăriei în Comunism cuprinde o expoziție permanentă împărțită în două secțiuni: o parte recreează atmosfera dintr-o sală de clasă specifică perioadei comuniste, iar cealaltă parte este dedicată atmosferei de acasă a copilului acelor vremuri, în care vom regăsi diverse obiecte familiare și familiale. Comunismul românesc a însemnat, pe lângă atâtea lucruri dramatice pe care „istoria mare” le consemnează, și o încercare cotidiană de creare a „omului nou” încă din primele momente ale existenței individului. Iar muzeul de față își propune să marcheze, printr-o serie de exponate din epocă, tocmai această „istorie mică”.
Expoziția permanentă are la bază preocuparea Muzeului Național al Literaturii Române Iași de a aduce la un loc și a valorifica exponate din acea epocă, de-a lungul anilor fiind organizate diverse expoziții temporare în acest sens, precum „Copilăria părinților noștri” și „Muzeul Vieții Cotidiene în Comunism”, realizate în anul 2014, sau „D’ale propagandei 1.0”, realizată în anul 2016.
Conceptul și amenajarea sălii de clasă aparțin USLIP Iași, iar sala dedicată obiectelor familiare copilăriei comuniste se bazează pe donațiile în exponate ale USLIP Iași, Asociației „Patrimoniu pentru Comunitate” (APC) și Asociației pentru Ospitalitate Culturală (AOC).
– Muzeul Teatrului Evreiesc în România, deschis la Iași, orașul în care s-a înființat, în 1876, primul teatru profesionist de limbă idiș din lume, de către Avram Goldfaden, își propune să reconstituie momentele importante ale teatrului evreiesc și să valorifice moștenirea instituțiilor de cultură reprezentative pentru acesta în spațiul românesc.
Amplasat la parterul Casei Muzeelor, Muzeul Teatrului Evreiesc în România cuprinde o expoziție permanentă distribuită pe 11 săli:
Sala „Avram Goldfaden” reflectă, printr-un caiet-manuscris, fotografii și afișe, nașterea teatrului idiș în lume și pe întemeietorul lui, Avram Goldfaden, considerat Părintele Teatrului Evreiesc.
Două săli sunt intitulate „Începuturile teatrului evreiesc (sec. XIX – XX)“ și conțin afișe și alte documente originale, care depun mărturie pentru spectacolele jucate de trupa lui Goldfaden prin țară, în perioada ulterioară reprezentațiilor de la Grădina „Pomul verde“ din Iași.
Expoziția permanentă continuă cu patru săli dedicate „Teatrul Evreiesc de Stat din Iași (1949 – 1963)“: prima conține panouri cu afișe imprimate pe pânză ale spectacolelor din primii ani de activitate ai acestei instituții; o sală este construită în jurul personajului Herșele Ostropolier, un fel de Păcală al culturii iudaice, cu o instalație de păpuși, decoruri, programe de sală și afișe ale spectacolului omonim, care a avut premiera în 1950; urmează un atelier de croitorie, firesc pe lângă fiecare teatru, cu elemente specifice, prezente în expoziție ori sugerate; ultima sală reflectă sfârșitul teatrului evreiesc de la Iași, cu machetele clădirii demolate în 1963 și o galerie cu fotografii ale colectivului artistic de la TES Iași.
Următoarele două săli sunt dedicate Teatrului Barașeum, un teatru evreiesc de revistă, deschis la București între anii 1941-1945. Se pot regăsi aici fotografii, replica unui costum al Sarei Kanner, afișe și programe de sală.
Sala „Teatrul Evreiesc de Stat din București“ reflectă instituția culturală înființată la data de 1 august 1948, care funcționează și astăzi, având o activitate neîntreruptă. Obiecte de decor, fotografii, afișe, un ecran pe care vor fi proiectate filme, spectacole, vor putea fi descoperite în această încăpere.
Ultima sală este interactivă, cu pereții tapetați de afișe ale spectacolelor evreiești din Iași și București, în care copiii vor putea interacționa și realiza diferite activități legate de teatru.
– Muzeul Pogromului de la Iaşi – amenajat de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, acesta cuprinde fotografii realizate în timpul Pogromului de la Iași, mărturii, documente, artefacte, precum şi o hologramă de prezentare a d-lui Iancu Țucărman, supraviețuitor al trenului morţii Iași – Podu Iloaiei.
Muzeul, deschis publicului la comemorarea a 80 de ani de la, probabil, cel mai cunoscut și mai teribil moment din toată istoria asasinatelor antievreiești din România, își propune să păstreze vie memoria victimelor Pogromului de la Iași, operațiune concepută la vârfurile administrației guvernului Antonescu și pusă în practică de către unități armate române și germane, cu participarea unor civili din Iași. Psihoza antisemită, alimentată deliberat de serviciile secrete civile și militare, a contribuit decisiv la pregătirea Pogromului din 29 iunie 1941. Săparea de gropi comune în cimitirul evreiesc din Păcurari, înaintea izbucnirii violente anti-semite, probează caracterul programat al asasinatului.
Prefectura, Chestura poliției, eșaloane ale armatei și jandarmeriei române, CFR Regionala Iași și-au adus aportul la uciderea cu sânge rece a peste 13.000 de persoane din totalul celor 35.000 de evrei locuitori ai Iașului în acei ani.
Curtea Chesturii și cele două trenuri ale morții au fost principalele locuri de exterminare a evreilor ieșeni. Dintre cei 4400 de evrei îmbarcați în cele două marfare, 2590 au murit. Primul tren, Iași – Călărași, a plecat luni, 30 iunie, și după șase zile și jumătate și un traseu haotic, a ajuns la destinație. Cel de-al doilea tren, Iași – Podu Iloaiei, a parcurs un traseu de 20 kilometri în opt ore. Nu au avut loc opriri pe acest traseu, dar trenul a înaintat atât de încet, încât deseori escorta mergea la pas pe lângă garnitură.
În octombrie 2010, o echipă de istorici, arheologi, comunicatori ai Institutului „Elie Wiesel“, dispunând de documente de arhivă și mărturii ale unor localnici, a descoperit o groapă comună în Pădurea Vulturi, comuna Popricani, județul Iași. Au fost găsite și extrase în total 36 de victime, civili: 12 copii, 9 femei, 15 bărbați cu vârste între 1 an și 80 de ani. Faptele au fost cercetate de Parchetul Militar Iași în dosarul 271/P/2010 și de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București în dosarul 12/P/2014. În iunie 2019, o nouă echipă a găsit a doua groapă comună într-o zonă aflată în apropierea celei dintâi. Din cercetările efectuate rezultă un număr de aproximativ 22 de victime civile, dintre care 6 copii, 12 femei și 4 bărbați. Ipoteza cea mai probabilă: victimele sunt evrei luați din Sculeni, Republica Moldova, și duși în interiorul României de către armata română (Regimentul 6 Vânători) în timpul operațiunii Barbarossa.
În sălile de expoziție destinate Muzeului Pogromului de la Iași se vor regăsi fotografii realizate în timpul Pogromului de la Iași, o hologramă, mărturii, documente și artefacte.
În Casa Muzeelor funcționează și sediul administrativ al Muzeului Național al Literaturii Române Iași, săli de expoziții, de ateliere şi de educație muzeală, o sală multifuncțională de conferințe, precum și un depozit de patrimoniu și biblioteca muzeului.
