Din cele mai vechi timpuri, Bucureștiul a crescut și s-a dezvoltat în jurul bisericilor sale. Vechile cartiere ale orașului, numite cartiere de mahala sau parohii, erau de fapt numite astfel după biserica din cadrul căreia aparțineau. Bisericile din București sunt o parte esențială a istoriei, a tradițiilor și a spiritualității locale. Acestea au fost mereu în centrul vieții societății românești. Bisericile nu sunt impresionante în ceea ce privește dimensiunea acestora, ci pentru atmosfera plină de spiritualitate pe care o radiază și pentru frumusețea lor armonioasă.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”54″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]Multe biserici sunt monumente remarcabile ale artei medievale târzii, oferind minunate fresce bizantine și icoane prețioase. Este de remarcat faptul că bisericile din București sunt printre singurele edificii supraviețuitoare mai vechi de secolul al XVIII-lea. O prezență specială în prezent în peisajul Bucureștiului este reprezentata de bisericile care au fost relocate sau intenționat ascunse în spatele clădirilor înalte din anii 1980, în ultimii ani ai regimului comunist.
Biserica Veche a Curții (1554)
Biserica Veche a Curții făcea parte din curtea domnească adiacentă, de care era legată printr-un pasaj boltit și a servit în trecut pentru ceremonii de încoronare fiind în același timp și un loc de închinare pentru prinții valahi timp de 200 de ani.
Incendiile și cutremurele precum și invazia turcilor și a tătarilor au lovit de mai multe ori Curtea Domnească și zona înconjurătoare. Totuși, biserica din Vechea Curte a supraviețuit, fiind considerată cea mai veche biserică din zonă, păstrată în forma sa originală.
Catedrala Patriarhală Română (1658)
Din Piața Unirii, o alee duce spre Dealul Patriarhiei, un sit de mare importanță simbolică și istorică. Catedrala din secolul al XVII-lea, situată pe malul dealului din inima Bucureștiului, a fost întotdeauna centrul credinței ortodoxe române și un simbol național. Câteva clădiri istorice remarcabile sunt grupate în jurul Catedralei maiestuoase. În partea sud-estică a platoului se află fostul Palat al Camerei Deputaților (1904), o clădire monumentală cu o cupolă caracteristică, care a fost adăpostită în zilele Adunării Naționale și mai târziu în Parlamentul țării.
Pe partea vestică se află Palatul Patriarhal (1935), reședința Patriarhului și Capela (1723) cu pridvorul în stil tradițional. La est se ridică Turnul Bell (1698), singurul vestigiu rămas al incintei originale cu pereți. Dealul Patriarhiei a fost martor la evenimente istorice majore. Aici, la 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a votat Unificarea Principatelor României din Țara Românească și a Moldovei, alegând pe Alexandru Ioan Cuza ca Print al ambelor țări. Pe Dealul Patriarhiei au fost ulterior proclamate Independența țării (1878) și Regatul (1881).
Biserica Stavropoleos (1724)
Biserica Stavropoleos este un adevărat punct de reper al orașului pentru oricine vizitează Bucureștiul. Stavropoleos este poate cel mai strălucit element din pleiada de biserici care se găsesc în centrul istoric al Bucureștiului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, biserica faimoasă se afla într-o situație atât de rea încât era pe punctul de a fi demolată.
Din fericire însă, a fost în cele din urmă supusă unei reconstrucții și restaurări complexe sub supravegherea arhitectului român Ion Mincu. De asemenea, el a stabilit planurile casei abatelui și curtea frumoasă, în conformitate cu stilul și dimensiunile bisericii, rezultând un ansamblu armonios perfect.
