Cetatea Râşnov este una dintre cele mai bine păstrate ansambluri fortifiate ale Transilvaniei, cetate ce a ţinut piept invadatorilor şi şi-a adăpostit localnicii în faţa pericolelor.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”90″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
Cetatea Râşnov a fost punctul de control asupra accesului în Transilvania dinspre Valea Râşnoavei. Este situată pe un deal stâncos, împrejmuit de păduri, iar singura cale de acces se face prin partea estică. Zidurile dinspre vest, nord şi est sunt flancate de pante foarte abrupte, cu o înălţime de aproximativ 150 de metri şi sunt apărate de o galerie formată din două anteforturi şi şapte turnuri.
Cetatea a fost concepută şi ridicată în vederea apărării dealului şi a zonei Râşnovului.
Prima atestare documentară datează din anul 1335, când atacurile tătarilor au pustiit întrega zonă, mai puţin Cetatea Râşnov şi Cetatea de pe Tâmpa.
Cetatea se întinde pe o suprafaţă de 3500 metri pătraţi, iar materialele folosite la ridicarea acesteia au fost piatra şi cărămida. Cea mai veche parte a cetăţii datează din perioada cavalerilor Teutoni, atunci când s-a demarat un proces de dezvoltare a zonei.
Accesul în cetate se face printr-o încintă înconjurată de un zid de piatră, aflat acum în ruină şi reprezentând partea cea mai veche a cetăţii.
Cetatea este formată din două curţi, una interioară şi una exterioară. Curtea exterioară era locul unde se adăposteau animalele, iar cea interioară cuprindea căsuţele locuitorilor şi depozitul de alimente şi armament.
Unul dintre neajunsurile cetăţii era lipsa unei surse de apă, în timpul asediilor lungi, refugiaţii fiind nevoiţi să se pună în pericol ieşind noaptea pentru a aduce rezerve de apă.
Între anii 1623-1640 se sapă o fântână, legenda spunând că titanica muncă a fost depusă de doi prizonieri turci, în schimbul eliberării, însă există date care atestă că fântâna a fost amenajată de către meşterii saşi.
În prezent cetatea este deshisă vizitatorilor, în interiorul acesteia aflându-se muzeul de artă feudal, unde sunt expuse arme, unelte, mobilier, armuri, straie specifice zonei, o mască de tortură, un jug şi câteva hărţi.
Micuţa cetate oferă vizitatorilor şansa de petrece câteva ore printre ruinele ce par a povesti celor doritori să afle, istorioare vechi, pline de pericole şi teamă, în care zidurile de piatră îşi adăposteau localnicii şi le ofereau linişte şi adăpost.
Trecută prin perioade de părăsire şi derefacere, Cetatea Râşnov a învins trecerea anilor, rămânând în continuare de pază, dar de data aceasta în faţa timpurilor noi, pentru a nu le lăsa să şteargă din inima românilor pagini de istorie şi curaj, şlefuite în piatra tăcută a zidurilor cetăţii.