Un sat fantomă ce oferă un pesiaj lugubru, doar atât a mai rămas din satul Geamăna, o localitate situată în Valea Şesei din Munții Apuseni, județul Alba. Case, copaci, o biserică ce ascunde o pictură veche de 200 de ani şi cimitirul satului, toate au fost acoperite de un lac de steril ce se întinde pe 13 hectare, adânc de 200 de metri, care continuă să crească.
Dezastrul a început atunci când Nicolae Ceaușescu a decis să facă la Roșia Poieni cea mai mare exploatare de cupru din Europa. Exploatarea a început în anul 1978, iar producţia de cupru în 1983. Câţiva localnici au fost desăpăgubiți și s-au mutat din localitate. Cei care au rămas s-au mutat tot mai sus pe deal, pentru a se feri din calea iazului de steril.
În urma operațiunilor miniere de la Roșia Poieni, satul s-a transformat într-un lac de decantare și a fost acoperit de steril. Sterilul este partea nefolositoare dintr-un zăcămănt sau dintr-un produs minier, îndepărtat la finalul procesului de prelucrare. Acest eveniment este cunoscut sub denumirea de dezastrul natural de la Geamăna, deşi dezastrul ecologic nu a fost unul natural, ci creat de mâna omului. Roşia Poieni este situată în munţii Apuseni, la extremitatea sudică a munţilor Metaliferi, la aproximativ 7 km sud de râul Arieş. Aici se află cel mai mare zăcământ de cupru din Romănia şi al doilea ca mărime din Europa.
Lacul a ajuns un punct de atracție pentru turiști, mai ales cei străini, care întreabă de „satul scufundat. Nuanțele de roșu și verde care amintesc de deșeurile vărsate în iaz de la cariera de cupru din Roşia Poieni adună an de an fotografi și turiști veniți să vadă „minunea”. Însă dincolo de peisajul impresionant se află suferinţele localnicilor, care și-au văzut casele, mormintele și grădinile cum dispar sub apele tulburi și roșiatice. Iazul de steril a acoperit tot satul Geamăna, cu cele 400 de case ale sale, iar tot ce a mai rămas din aşezarea în care locuiau peste 1.000 de suflete este turla bisericii. Restul este sub ape.
Turla bisericii îngropate în steril este sigura dovadă că acolo a existat un sat. Mai există doar câteva căsuțe ce par părăsite și o biserică nouă ridicată pe deal. La începutul anului 1986, când a început deversarea sterilului, în zonă trăiau sute de familii. Acum, în căsuțele răsfirate din jurul lacului mai locuiesc aproximativ 15 oameni. Cei câțiva localnici care au mai rămas în zonă sunt aproape izolați de lume.
Poţi ajunge la Geamăna prin localitatea Gura Cornei sau de la Cîmpeni spre comuna Lupșa, iar de acolo, pe jos, în jur de 5 kilometri. Dacă ajungi aici, vei fi cu siguranţă impresionat de peisaj. Însă dincolo de perisajul fantastic şi de culorile ireale, vei fi mişcat de povestea localnicilor ce şi-au pierdut agoniseala de o viaţă. Geamăna este acum doar o umbră a ceea ce a fost odinioară, fiind un alt exemplu al sacrificiilor pe care oamenii au trebuit să le îndure pentru realizarea măreţelor proiecte ceauşiste.
interesant