Cine nu cunoaște astăzi Mocănița? Ori de câte ori avem ocazia să ajungem în Maramureșul Istoric mai mult ca sigur vom admira întreaga Vale a Vaserului cu acest tren minunat cu abur, cu o istorie de-a dreptul fascinantă.
Astăzi Mocănița ne încântă pe toți, zgomotul său de pe traseul împădurit ne aduce aminte de tot ceea ce a fost odinioară. Abur, mult abur ar putea spune cei mai mulți dintre noi, iar acest lucru devine o încântare pentru cei mici, dar și pentru adulți deopotrivă. Iar dacă astăzi Mocănița ne plimbă pe cărări frumoase de munte, admirând astfel peisaje ce te lasă mut de uimire, odinioară ea deservea exploatării lemnului.
Construcția căii ferate pe Valea Vaserului marchează începutul unei noi perioade în exploatarea lemnului în această regiune. Primul tronson al căii ferate a fost inaugurat în data de 01 octombrie 1933, în prezența unor oameni importanți ai vremii, precum Ministrul Agriculturii și Domeniilor. Acest eveniment marca trecerea de la metodele mult prea tradiționale, precum plutăritul, la o nouă etapă – aceea de a transporta lemn mult mai ușor, folosind calea ferată.
Calea ferată de la Vișeu de Sus a fost supusă multor încercări grele și a fost martora celui de-al doilea Război Mondial. Atunci, la 11 ani diferență de la inaugurarea sa, în luna octombrie 1944, calea ferată construită cu multă sârguință a fost parțial distrusă de trupele germano-maghiare ce se aflau în retragere. Refacerea căii ferate de după război a determinat extinderea sa cu încă 14 km, dar și cu alte ramificații pe văile adiacente, precum este Valea Novățului.
În anul 1961, atunci când toate lucrările de construcție ale căii ferate au fost realizate, calea ferată ce aparținea C.F.F Vișeu de Sus însuma o lungime totală de 79,095 km, dintre care linia magistrală avea 46,028 km, restul reprezentând ramificaţiile, depozitele şi liniile de garare din staţii. Trebuie menţionat faptul că din gara C.F.F calea ferată bifilară a fost construită cu ecartament de doar 760 mm, specifică regiunilor accidentate, astfel încât aceasta să poată urma cursul râului Vaser.
În 1961 transportul cu lemne era efectuat cu ajutorul a șapte locomotive cu abur pentru ecartament îngust și alte două locomotive pentru ecartament normal. Acestea au fost fabricate în Uzinele Reșița.
Astăzi, la C.F.F. Vișeu de Sus se regăsesc o parte dintre locomotivele de atunci, fiind folosite doar în scop turistic, încântând astfel mii de persoane în fiecare an. Pe Măriuța o cunosc foarte mulți și este preferata turiștilor, fiind cea mai veche dintre ele. Ea a fost construită la fabrica Orenstein&Koppel din Berlin în 1910. Fabricată în Linz, Austria, în anul 1921, locomotiva Krauss este la fel de frumoasă (deocamdată această locomotivă este expusă în gară pentru a întâmpina vizitatorii și nu mai este folosită pe traseu, cu toate că încă este funcțională)
Exemplarele construite în uzinele Reșița nu puteau lipsi nici ele, C.F.F. Vișeu de Sus având bine păstrate două exemplare, Elveția și Bavaria, ambele fiind construite în anul 1954. Cozia-2, denumita in prezent CFF, o altă locomotivă cu abur, model Reșița ce datează din 1955 a fost preluată de CFF Vişeu de Sus în vederea transportului de lemn încă din 1962. Tot din 1955 si tot model Reșita este și locomotiva Ioana reprezentând una dintre cele mai folosite locomotive în cursele turistice pe Valea Vaserului. Una dintre ultimele modele de locomotive cu aburi fabricate la Reghin în 1986 este Cozia-1, locomotivă ce îşi continuă neobosită activitatea încă din momentul construirii ei.
Și dacă locomotivele cu abur ce au deservit transportului de lemne pe calea ferată au fost abandonate sau scoase din funcțiune, încă de prin anii `80 -`90, aici, la Vișeu de Sus, pe ultima cale ferată forestieră activă din România, unele dintre ele au avut şansa să-şi redescopere utilitatea, străbătând valea îngustă a Vaserului cu acelaşi entuziasm pe care l-au avut odinioară.
