Muzeul Elefant prezent în orașul locomotivelor cu abur

În orașul locomotivelor cu abur, la Vișeu de Sus poți afla istoria evreilor, de ce au ales să trăiască în aceste locuri până în 1944 la marea deportare, care le erau ocupațiile și mai ales dacă aveau sau nu ceva special.

[ngg_images source=”galleries” container_ids=”4″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]Mendel Friedmann a fost ultimul evreu din oraşul Vişeu de Sus, care s-a stins din viață în anul 1998. A fost unul dintre supravieţuitorii Auschwitz-ului, de unde s-a întors în oraşul său natal şi a locuit acolo până la sfârşitul vieţii. Şi-a dus traiul într-o modestă casă de lemn, pe uliţa de altădată a evreilor, nu departe de măreaţa sinagogă, care în anii şaptezeci a fost demolată. A fost îngropat deasupra oraşului, pe dealul evreiesc, alături de strămoşii săi, eveniment care a însemnat şi ultima înmormântare din cimitirul iudaic, acum cel mult vizitat de turişti.

Și pentru ca toți cei ce iubesc o parte din istoria locului să nu uite de cei ce le-au marcat trecutul, a fost ridicată o casă în memoria celor dispăruți fără urme. Ca atare, într-o casă mică din lemn evreiască, ce a fost salvată de la demolare, iată că ia naștere un spațiu memorial desăvârșit, dar și „Crâşmă carpatină – Elefant”.

Aici, poți bea un ceai cald, un pahar de vin fiert, poți medita sau discuta despre tot ceea ce s-a întâmplat cândva și mai ales despre ceea ce a marcat acest teritoriu. Muzeu cafenea „Elefant” se adresează atât turiștilor, cât și celor de-ai locului, localnici obișnuiți care nu își doresc să uite o parte din trecutul lor. Vizitatorii pot astfel să se familiarizeze cu calea ferată forestieră, fãrã ca acest lucru să intre în contradicţie cu respectul si admiraţia pe care o datorãm istoriei acestei comunitãţi.

Ori de câte ori amintești de „Elefant” mai mult ca sigur ajungi să te întrebi de la ce vine această denumire. Ea provine de la prenumele ultimului proprietar evreu al fabricii de cherestea, care până în 1940 era localizata exact pe locul muzeului, domnul Alexander Elefant.

Clădirea muzeului „Elefant” se află situată chiar lângă calea ferată forestieră, fiind refăcută complet pentru a o face să semene cu tot ceea ce a fost cândva.

La intrare te va întâmpina o cafenea confortabilă, totul în interior fiind construit și amenajat din lemn, două măsuțe, scaune vechi, dar și o sobă de teracotă. În cea de-a doua cameră veți observa sala muzeului. Și cum majoritatea locuitorilor evrei din Vişeu de Sus care au dispărut, au trăit în condiţii modeste, erau săraci – această impresie este lăsată de organizarea sălii muzeului. Mobilierul este simplu, modest: o masă de lemn veche, un sfeşnic pentru lumânări, soba din terachotă. Cum deschizi uşa de la intrare privirea ta va fi reţinută de două fotografii în format mărit reprezentând un barbat în vârstă şi un tânăr, vechi locuitori ai schetetl-ului şi care acum privesc spre vizitatorul care intră. Pe pereţi de jur-împrejur există nouă panouri concepute în scopul de a relata istoria populaţiei evreieşti din Vişeu de Sus, cum au trăit aceştia, de ce au dispărut: textele scurte, ordonate tematic (în română, germană şi ebraică, potrivit popoarelor/statelor participante) sunt ilustrate pe fiecare panou prin câteva poze alb/negru.

Organizarea camerei şi informaţiile concise de pe panouri trebuie să îmbie la meditaţie; se poate însă sta la masa din mijlocul camerei, citi, studia sau discuta cu alţi vizitatori.

… întru pomenirea celor pierduţi, care încă mai sunt prezenţi simbolic în această încăpere….