Undeva în estul Maramureșului, îmbrățișată de Munții Maramureșului, de Munții Rodnei și de Munții Țibău, se ridică mândră Borșa, o așezare veche încă din Epoca Bronzului. Astăzi, Borșa este un loc tare îndrăgit, un loc care își primește an de an oaspeții cu porțile deschise, cu cele mai alese bucate, cu felurite evenimente, tradiții, dar și cu multă pace, cu multă emoție bună și cu liniștea pe care fiecare om zbuciumat de vremurile actuale o merită din plin.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”231″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
Cum stă pașnică la altitudinea de 673 de metri, în aer curat, mereu împrospătat de vântul care vine dinspre munți, Borșa ia călătorul de mână și îl invită la o plimbare tihnită în unele dintre cele mai smerite locuri ale României. Cum se mai învârte roata, am putea spune de cum am ajuns în Borșa. Poate nu știați, dar numele Borșa are rădăcini dacice și provine de la cuvântul „bora”, care înseamnă vifor sau furtună. Dar iată, azi în Borșa nu mai e nici vifor, nici furtună. Parcă s-a strâns aici o mare liniște și o mare pace din care poată să se înfrupte fiecare oaspete și dacă ar putea, să ia și la pachet.
Tragem aer în piept, ne domolim puțin iuțeala gândurilor și pornim alene spre Pasul Prislop. Situat la altitudinea de 1416 metri, Pasul Prislop este cea mai înaltă trecătoare din Carpații Orientali. Amplasat între Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Pasul Prislop leagă Depresiunea Maramureș de Valea Bistriței Aurii. Aici, în Pasul Prislop, vom face un popas la Mănăstirea Sfânta Treime Prislop. Construcția mănăstirii a început tocmai în anul 1999 pe locul unde, în vremurile îndepărtate, s-au dus lupte sângeroase pentru neam și pentru credință. Tot aici se găsește și Cimitirul Eroilor căzuți în Primul Război Mondial, care a fost sfințit în anul 2009.
Mănăstirea are două hramuri, și anume Schimbarea la Față și Sfânta Treime. Ajunși aici, călătorii sunt cuprinși de smerenie, de evlavie și de pacea mult dorită. Cu toate că s-ar putea spune că nu este o mănăstire prea veche, este un lăcaș primitor, ridicat într-un loc de poveste. Doar imaginați-vă o duminică liniștită, o mănăstire frumoasă, de unde se aude slujba, un peisaj verde, proaspăt și răcoritor și oameni pașnici care stau, ascultă și privesc. Aceasta este Mănăstirea Sfânta Treime din Prislop, un popas pentru suflet și pentru minte.
Dacă se întâmplă să vă aflați în Borșa în luna august, să știți că în prima duminică după Adormirea Maicii Domnului, în Pasul Prislop se desfășoară festivalul interjudețean de folclor „Hora de la Prislop”. Evenimentul acesta este unul cu tradiție, fiind menționat în documente începând cu anul 1738.
Nu zăbovim prea mult la festival, căci trebuie să ajungem numaidecât în alt loc minunat. De data aceasta, ne pornim spre Mănăstirea Bârsana, aflată la aproximativ 50 de kilometri de Borșa. Cam departe, ați putea spune, dar drumul se merită cu vârf și îndesat. Încă de pe acum vă spunem că Biserica Bârsana este una dintre cele opt biserici aflate pe Lista Moștenirilor Internaționale UNESCO. Este vorba despre o minunată biserică din lemn care poartă hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” și a fost construită în anul 1711, după care a fost mutată de mai multe ori, iar acum este cocoțată pe Dealul Jbâr, înconjurată de o livadă superbă.
Dar nu batem atâta drum doar pentru a vizita Biserica Bârsana. Tot aici se află și Mănăstirea Bârsana, cu hramul „Soborul Sfinților 12 Apostoli”. Amplasată pe Valea Izei, Mănăstirea Bârsana constă dintr-un ansamblu de lăcașuri din lemn care respectă cu sfințenie stilul arhitectural maramureșean. Chiar în mijlocul acestui ansamblu, vedem Altarul de Vară, unde, în anotimpurile călduroase, se oficiază Sfintele Liturghii, slujbele de duminică și de sărbători. Nu foarte departe de Altar, vedem Aghiasmatarul cu o fântână și nu foarte departe, se ridică Casa Artistului, o vilă încântătoară, destinată meditației, odihnei și creației.
Puține locuri sunt așa dichisite cum vedem aici în ținutul Bârsanei. Orice piatră, orice bucățică de lemn n-a scăpat de mâinile artistului, așa încât tot locul pare să fie chintesența Maramureșului. Încă de la intrare, putem citi pe arcada din fața bolții un verset biblic foarte potrivit „Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului.”
Dacă vă aflați în Borșa în luna aprilie, sigur v-ar prii să participați la manifestarea cultural-religioasă „Pământ sfânt și roditor”, dedicată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, nimeni altul decât sfântul protector al orașului Borșa.
