Legendele despre giganți, acele creaturi mitice care probabil au populat Pământul înaintea ființelor umane au avut un loc special in toate popoarele acoperite de praful mitologiilor istorice. Mitologia românească nu face excepție în această privință, în special cea a zonei Maramureșului.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”105″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
Bătrânii spuneau că aceste locuri au fost locuite de giganți. Ei spuneau că pe câmpii, între satele Groși și Suciu, au trăit niște oameni care erau imenși în comparație cu dimensiunile pe care le afișăm astăzi. S-au efectuat săpături acolo unde s-a spus că au trăit acești giganți și au fost descoperite niște vase uriașe în care se bătrânii satelor spun că au fost îngropate acele persoane.
Concluziile specialiștilor și miturile
Etnologul și colecționarii poeziei folclorice au fost urmăriți de echipe de arheologi care au început să sape în zonele indicate de localnici, încercând să elucideze dacă în misterul din jurul legendelor există vreun fel de adevăr.
Astfel, în zona Lăpuș-Maramureș au fost descoperite morminte din epoca bronzului târziu. Un astfel de cimitir a fost găsit pe o lungime de câțiva kilometri, la 1.5 km nord-est de Suciu de Sus. Necropola veche de 3.000 de ani avea aproximativ 20 de tumuli în care erau oase calcinate care aparțineau oamenilor.
Cercetările științifice efectuate de arheologi au permis reconstituirea practicilor religioase ale populației aborigene pe o axă temporală de două milenii. Acesta a fost intervalul în care a avut loc trecerea din vechiul rit al incinerării morților la înmormântare în morminte subterane. Unele legende din Maramureșul istoric sunt de asemenea despre giganți care au fost fie fondatorii unor așezări precum Rozavlea, fie locuitori ai unor cetăți vechi.
Arheologii au dat verdictul: în zona indicată de la Oncești au descoperit într-adevăr vestigiile unei așezări vechi de două mii de ani, în care existau rămășițele unui grup de 3-5 persoane in morminte de suprafață, fără fundație din piatră, din materiale ușoare. Mormintele gigantice au aparținut populației dacice din zonă și probabil cei care erau îngropați în acestea erau păstori.
Legenda uriașului Bogdan
O altă legendă, cea despre uriașul Bogdan, fondatorul țării, a devenit, în anii ’60, un stimulent pentru începerea săpăturilor la Cuhea, al cărui rezultat a fost descoperirea unei așezări medievale fortificate care fusese într-adevăr o reședință a voievodului Maramureșului, Bogdan I, fondatorul Moldovei. Harta siturilor arheologice din Maramureș arată un număr mare de locații declarate drept monumente istorice protejate. Aceste situri arheologice sunt o parte importantă a culturii etnografice românești din această zonă.
Cetăți si castele
De-a lungul timpului, reprezentanții regimului comunist au schimbat copul inițial al unor clădiri și biserici și au desconsiderat lucrările literare pentru că acestea reprezentau rămășițelor regimului burghez-proprietar. În alte cazuri, aceștia au schimbat valoarea clădirilor patrimoniale, oferindu-le destinații speciale cum ar fi cele aflate în slujba proletariatului.
Astfel, fostul Palat Episcopal aflat în Baia Mare de exemplu, datând din 1891-1892, a devenit o fabrică de tricotaje. Casa Pocol construită în 1903 în Valea Borcutului a fost transformată într-un orfelinat. Aceste cetăți și castele nu au încetat însă să atragă atenția localnicilor și turiștilor din întreaga lume. Acest lucru se datorează faptului că acestea sunt ca o poartă directă către istoria și cultura acestor zone pentru cei care își doresc să descopere mai multe despre țara noastră în timpul periplului lor turistic.
