Depresiunea Baia Mare este situată în zona care unește Platforma Someșana cu masivele Carpaților Orientali. Pietrele eruptive din cadrul acestor masive montane conțin minereuri cu metale neferoase precum cupru, zinc, plumb, aur și argint necombinat. Primele activități miniere din aceste zone pot fi urmărite în cadrul atestărilor documentare din secolele II și III.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”100″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
Baia Mare s-a dezvoltat în jurul acestor așezări miniere. După 1468, sub domnia lui Matei Corvin, monedele bătute la Baia Mare aveau pe acestea două ciocane miniere și acestea vor apărea și pe sigiliul orașului și pe stema sa în anii care au urmat acestei perioade. Aceasta explică de ce numele oficial al orașului a fost Civitas Rivuli Dominarum (1329) și Rivulus Dominarum (Râul doamnelor – 1347).
Orașul Râului Doamnelor sau California din Evul Mediu
Procesul de spălare a aurului din nisip a fost făcut mai ales de femei, soțiile minerilor. Această imagine a inspirat vizitatorii străini să numească Baia Mare – Orașul râului doamnelor. Secole mai târziu, acest oraș a fost numită California din Evul Mediu. În a doua jumătate a secolului XX, mineritul a devenit neprofitabil în această regiune.
Cu toate acestea, regimul comunist a considerat că este în interesul statului să subvenționeze masiv acest sector. După căderea regimului (1989) și pe baza clauzelor preliminare ale aderării la structurile Uniunii Europene, industria minieră a ajuns în stadiul final, iar zonele miniere au intrat în conservare.
În prezent, mineritul aparține istoriei zonei. Ceea ce a rămas după acea perioadă este o rețea complicată de galerii care trec prin munții din regiune, o monetărie imperială care a devenit sediul Muzeului de Istorie și Arheologie al județului, o statuie reprezentând un miner (realizat de Vida Gheza în 1956) și un muzeu de mineralogie unic în lume.
Un muzeul de mineralogie unic în lume
Muzeul găzduiește o expoziție care acoperă 900 de metri pătrați, având peste 1000 de exponate de minerale, roci și fosile. Depozitul magazinelor muzeului include și alte 15.000 de probe. Muzeul Mineralogic din Baia Mare este cel mai mare muzeu regional din Europa, multe dintre exponatele sale fiind considerate rarități mondiale cu valoare patrimonială.
Numele neoficial al muzeului, cu conotație culturală și folosit în unanimitate, este Muzeul florilor miniere. O floare minieră este o probă minerală colectată din mină, constând fie dintr-un singur mineral, fie dintr-o formare cu minerale diferite, având calități estetice deosebite datorită modului în care cristalele au crescut împreună datorită culorii, formei sau dimensiunilor cristalelor din acesta, calități care dau un caracter individualizat fiecărei probe în comparație cu celelalte.
La parter, expoziția prezintă structura geologică a nord-vestului României. Cele mai impresionante exponate sunt prezentate la etajul superior, muzica de fundal adăugând valoare sporită frumuseții exponatelor, creând o atmosferă poetică iar sincretismul imaginii și al muzicii face din mediul înconjurător un loc potrivit pentru evenimente culturale de valoare.
Aici, filiala locală a Uniunii Scriitorilor din România își organizează festivitatea anuală de acordare a premiilor pentru Cărțile Anului. Concepția acestei instituții și transformarea ei într-o fundație culturală autentică reprezintă modalitatea cea mai inspirată de a evalua trăsăturile și caracteristicile istorice definitorii ale acestei regiuni și de a crea din ele un obiectiv cultural: un brand național și chiar european.
