Situată în Cheile Argeşului, lângă Arefu şi la 27 de Km de Curtea de Argeş, într-un peisaj unic prin sălbăticia şi splendoarea sa, Cetatea Poenari este una dintre cele mai importante monumente istorice din ţara noastră. Peisajelul mirific în care este încadrată, printre nori, cer şi păduri, încărcătura istorică, misterul în care este învăluită cetatea, îi fascinează pe cei ce ajung aici.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”123″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
Ca să ajungi la cetate trebuie să urci 1480 de trepte ce şerpuiesc prin padurea deasă de fag, însă odată ajuns sus, vei fi răsplătit cu o panoramă magnifică, ce se desfăşoară deasupra Cheilor Argeşului, a Transfăgărăşanului, a Barajului Vidraru şi a Munţilor Făgăraş.
Fiind cunoscută şi sub numele de „Cetatea lui Vlad Ţepeş”, aceasta a atras televiziuni de renume, precum National Geographic, Discovery sau History Channel, care au făcut reportaje despre aceste locuri. Se pare că şi romanul „Castelul din Carpaţi”, al lui Jules Verne a fost inspirat din legendele despre cetatea Poenari.
Cetatea a fost pentru prima dată menţionată documentar în anul 1453. Se spune că primul turn ar fi fost ridicat în sec.XIII, pe timpul domniei lui Negru Vodă Voievod, făcând parte dintr-un plan de fortificaţii pentru apărarea hotarului nordic al Ţării Româneşti. Legendele care înconjoară cetatea sunt însă legate de un alt domnitor, Vlad Ţepeş, care la 1456 o întăreşte, construind încă 4 turnuri şi ziduri groase din piatră şi cărămidă. Domnitorul îşi stabileşte aici un loc de refugiu din calea turcilor, o reşedinţă secundară, în paralel cu cea de la Târgovişte.
Cetatea are o formă alungită, cu 5 turnuri de apărare şi ziduri extrem de groase. De-a lungul timpului a suferit mai multe daune, fiind victima unui asediu turcesc în anul 1462 şi a unui cutremur, care a dărâmat un zid nordic, în anul 1915. Datorită poziţiei sale strategice în vârful unei stânci, aceasta a mai fost folosită şi ca temniţă sau ca vistierie.
Cetatea Poenari a contribuit la victoria finală a românilor din 1462, când voievodul i-a păcălit pe turci, potcovind caii cu potcoave puse invers şi reuşind atfel să se retragă împreună cu oştirea sa, în cetate.
Una dintre legendele despre construirea cetăţii spune că: boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş, s-au adunat în secret pentru a plănui prinderea domnitorului şi predarea lui către sultan. Aflând despre planul lor, Ţepeş şi-a trimis oamenii să-i captureze pe boierii strânşi într-o biserică, în ziua de Paşte. Aceştia au fost obligaţi să meargă pe jos 100 de Km, până la Curtea de Argeş şi de aici până mai sus, la o strâmtoare îngustă, numită Cheile Argeşului. Acolo, Ţepeş a ridicat buzduganul spre înălţimile Cheilor şi a poruncit “Boieri şi coconi, jupâni şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei.” Boierii au lucrat zi şi noapte, iar într-o săptămână cetatea a fost gata. Graţie acestei legende, cetatea mai este numită şi „cuibul de vulturi al vitejilor de demult”.
Cetatea Poenari se află după localitatea Arefu, aici ajungându-se pe DN7C.
