O biserică sub un lac pare un lucru de neconceput, însă aceasta nu este un mit, o legendă, ci există în România. Mai exact, în satul Beliş, judeţul Cluj, la o distanţă de 27 de kilometri faţă de Huedin şi la o altitudine de peste 1000 de metri, în zona munţilor Gilău. Puteţi ajunge aici pe drumul judeţean DJ101 până la Beliş.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”29″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]Aceasta este vizibilă doar în zilele caniculare de vară, atunci când apele lacului de acumulare Beliş-Fântânele scad, lăsând la iveală o privelişte fascinantă, însă dureroasă pentru locuitorii satului. Atunci când este acoperită de apă, fundaţia bisericii se află la peste 30 de metri adâncime. Biserica se află pe vechea vatră a localităţii, care a fost abandonată şi lăsată pradă apelor în timpul regimului comunist.
Biserica de sub lac este una dintre multele biserici acoperite de ape în urma realizării, în perioada regimului comunist, a unor lucrări inginereşti de hidrotehnică şi extindere a reţelei naţionale de electricitate.
Biserica de rit romano-catolic a fost construită la începutul secolului XX de către un magnat de origine maghiară, pe cel mai înalt loc din vatra satului, pentru a fi vizibilă de oriunde. În lăcaşul de cult s-au rugat generaţii întregi din satul Beliş, până când s-a hotărât ca pe râul Someşul Cald să fie construit un lac de acumulare. Pentru această construcţie, vetrele satelor Beliş şi Giurcuţa de Jos au trebuit să fie strămutate. În urma oamenilor a rămas doar lăcaşul de cult, care, la mai bine de patru decenii de la inundarea satului Beliş, a rămas încă în picioare.
După ce lucrările la baraj au fost finalizate, apele au înghiţit vatra satului şi, implicit, lăcaşul de cult. Astăzi, biserica îşi mai înalţă turnul către cer doar în verile secetoase, oferind un peisaj dramatic, însă în acelaşi timp impresionant. Un lucru umitor este şi faptul că deşi au trecut mai bine de patruzeci de ani de când biserica a fost invadată de către ape, zidurile ei se mai pot încă distinge picturile care înfăţişează sfinţi, îngeri şi scene biblice.
Biserica este mărturia sacrificiilor pe care oamenii au trebuit să le îndure în timpul regimului comunist. Strămutaţi din vechile lor case, biserica le mai aminteşte şi astăzi celor mai în vârstă locuitori ai satului de vechea lor viaţă, înainte ca apele să scufunde totul. Lăcaşul de cult este situat într-o zonă cu multe obiective turistice, astfel încât dacă ai ajuns până aici poţi face un popas şi la Peştera Urşilor, Piatra Ponorului, Gheţarul Scărişoara, Cheile Galbenei sau la Izbucul Galbenei.
Îmi plac articolele pe care le postați.