Râul Vaser este un afluent al Vișeului, care izvorăște din Munții Maramureșului. Acesta se formează din izvoarele Boului și Munceii Albi și, după un parcurs de 62 de kilometri, se varsă în Vișeu, cu un debit chiar mai mare decât al acestuia. Valea pe care o străbate și care îi poată numele, valea Vaserului, este spectaculoasă, asemănătoare unui canion, în care stâncile prăpăstioase se derulează prin fața ochilor, alternând cu păduri dese și sălbatice, cu poiene luminoase și cu izvoare de apă minerală. Valea Vaserului pornește din orașul Vișeul de Sus. Tot de acolo pornește și trenul cu aburi, mocănița, pe singura cale ferată forestieră din Europa care încă mai folosește o locomotivă cu aburi pentru transportul buștenilor și al pasagerilor.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”178″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_imagebrowser” ajax_pagination=”0″ template=”default” order_by=”filename” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
Începuturile mocăniței, fragmente de istorie.
Mai mult de 100 de ani au trecut de când s-a început acest demers. Astfel, o cale ferată de legătură a fost construită între Borșa și Iacobeni, în jurul anului 1915, în Primul Război Mondial, de către armata austro-ungară, folosind ca mână de lucru prizonierii de război ruși. În perioada în care linia a fost funcțională, o adevărată colonie a existat la Prislop, construită din barăci iluminate cu ajutorul unor generatoare electrice. Oricum, după preluarea administrației regiunii de către Regatul României, calea ferată a fost o vreme abandonată, doar pentru a constitui baza pe care s-a construit în perioada interbelică, cu începere din 1932, calea ferată cu ecartament îngust de pe valea Vaserului. Scopul inițial era, atunci ca și acum, exploatarea resurselor forestiere ale zonei. Abordarea constructivă a fost una ingenioasă: ea urma cursul Vaserului, de aici și ecartamentul îngust de 760 de milimetri, pentru a putea permite raze mici de viraj, iar vagoanele goale erau tractate la deal de locomotive, pe când cele încărcate cu bușteni coborau la vale, folosind în cea mai mare parte gravitația, locomotivele având rolul de a frâna, mai degrabă.
Mocănița în perioada contemporană.
Deși până în 1970 mai existau 15 căi ferate forestiere, cu aproximativ 1000 de kilometri de șină, schimbările de după 1989 au condus la dezafectarea acestora și vânzarea ulterioară a tuturor elementelor de infrastructură și material rulant. S-au vândut astfel kilometri de șină, vagoane; singura care a supraviețuit până astăzi este mocănița. Motivul acestei evoluții este, cel mai probabil, faptul că mocănița este profitabilă pentru societatea comercială căreia îi aparțin acum depoul și cele mai multe dintre vagoane și locomotive. Din 2005, vagoane de persoane sunt atașate unei locomotive cu abur și fac deliciul vizitatorilor zonei.
Calea ferată forestieră are aproximativ 46 de kilometri, între Vișeul de Sus și Izvorul Boului, însă doar primii 21, dintre aceștia, până la stația Paltin, sunt utilizați în scop turistic. Iar turiștii nu sunt puțini, pentru că acestora li se oferă ocazia unică a unei călătorii în timp. Turiștii spun că cea mai frumoasă perioadă a anului este toamna, cu condiția unei zile însorite.
Călător pe valea Vaserului.
Plecând din Vișeul de Sus, ai prima surpriză: în locul unei stații de cale ferată obișnuite, găsești ceva ce seamănă, mai degrabă, cu un depozit forestier. Mirosul de lemn proaspăt tăiat este omniprezent și se adaugă la atmosfera de poveste încremenită în trecut. Pregătirea mocăniței include alimentarea acesteia cu cele două elemente primare necesare locomotivei: lemnul pentru foc și apa, pentru generarea aburului. În scurtă vreme, se aude șuierul locomotivei, care dă semnalul de plecare.
După mai puțin de 10 kilometri, peisajul se schimbă, iar trenul intră într-o pădure sălbatică, în care urmele prezenței omului sunt foarte vag prezente. De altfel, cel mai prezent element de tehnologie din viața noastră, telefonul mobil, a devenit inutil: nu mai este semnal. Stâncile abrupte alternează cu tuneluri înguste și întunecoase, care te fac să reflectezi la efortul necesar construcției lor, și cu priveliști pe care turistul norocos se grăbește să le imortalizeze. Cei mai bine pregătiți pentru excursie, cu ajutorul binoclului, pot vedea uneori râsul sau pisica sălbatică. Priveliștea include mici baraje amenajate pe Vaser de către plutașii care își aduceau buștenii la fabrica din Vișeu și adăposturi de apărare amenajate în timpul războiului. Totul creează senzația unei călătorii în timp, amplificată și de viteza mică a mocăniței, care uneori pare să numai facă față. La urcare, aceasta lasă vagoane goale, doar pentru a le atașa la întoarcere pline cu bușteni.
De ce trebuie să ținem seama?
Câteva recomandări finale pentru turistul care vine prima dată în această zonă nu sunt lipsite de sens. Ținuta trebuie să ia în considerare faptul că locomotiva generează suficiente scântei și funingine pentru a o murdări; de asemenea, aceasta trebuie să fie adecvată zonei montane și climatului imprevizibil. Alimentele și apa pentru o excursie de o zi sunt, la fel, recomandate, deoarece nu există magazine de-a lungul traseului. Nu uitați un act de identitate, deoarece valea Vaser se află în zona de frontieră cu Ucraina.
În final, ar trebui reținut că este de preferat să faceți o rezervare online, deoarece programul de funcționare al mocăniței poate varia, în funcție de sezon. CFF Vișeu oferă biletul simplu pentru 1 adult în valoare de 55 de lei, dar biletele cu facilități incluse (o țuică la întâmpinare, o gogoașă, un vin fiert) pot chiar dubla prețul acestuia.
